Software is (not) over

Un programator a clonat cele mai cunoscute programe de la Adobe folosind Claude.

Photoshop, Premiere, Illustrator, Lightroom, After Effects, InDesign și Acrobat au fost reproduse și sunt oferite în mod gratuit și open-source (link în comentarii). Concluzia lui, poate un pic surexcitată: „Software is over”.

Proiectul se cheamă ArtCraft. Aplicațiile sunt scrise în Rust (un limbaj de programare modern), și copiază interfața Adobe aproape în întregime. Le-a făcut cu Claude Opus 5.5, prin ce se numește „design clean-room” (refaci funcționalitatea fără să copiezi codul original, practică în general legală).

Motivul declarat: s-a săturat de taxele mari ale abonamentului Adobe. Îl cred. Adobe practică o taxă dubioasă: planul „anual, plătit lunar” al Adobe îți arată un preț pe lună, dar dacă anulezi în primul an plătești o taxă de 50% din lunile rămase. FTC (autoritatea americană pentru protecția consumatorilor) a dat Adobe în judecată în 2024 pentru taxele ascunse și obstacolele puse la anulare.

Bun, când iei aplicațiile la bani mărunți, se observă niște lipsuri. Paritatea 100% cu Adobe e estimată că va sosi în câteva luni. Aplicațiile sunt, în cuvintele lui, „super early alpha”, iar primii testeri au găsit deja o listă de lipsuri.

Sub hype însă stă o fărâmă de adevăr. În business, „moat” e șanțul cu apă din jurul cetății, ce te apără de concurenți. Adobe are de 30 de ani patru astfel de șanțuri:

• Costul de a scrie codul. Decenii de muncă a mii de ingineri. Nimeni întreg la cap nu încerca să refacă Photoshop de unul singur înainte de epoca AI.
• Formatele .PSD, .AI, .PDF.
• Obișnuința. O generație de designeri români a învățat Photoshop de pe un kit piratat de pe DC++ sau torrente.
• Ecosistemul: plugin-uri, fonturi, stock, cloud, contracte enterprise cu agenții.

AI-ul umple cu nisip primul șanț aproape complet. Ce costa sute de ingineri și zece ani ajunge să coste câțiva oameni,câteva luni și mulți bani dați pe tokeni. Celelalte trei rezistă deocamdată, însă fără primul devin ținte. Dacă interfața e identică și fișierul PSD se deschide, oamenii se vor muta pe varianta gratis. Costul copierii devine din ce în ce mai mic, pentru orice software scump cu abonament.

Acum să ne uităm pe piața noastră a muncii. Adobe România e printre cele mai mari centre Adobe din Europa, cu peste 1.200 de oameni, dintre care majoritatea axați pe dezvoltare software. Într-un articol din 2024, compania le promitea angajaților „stabilitatea și siguranța locului de muncă”. În aprilie scriam despre concedierile Oracle și întrebam câți angajați va mai avea Oracle România la final de 2026. Răspunsul a venit în iunie:vreo 500 de ingineri seniori dați afară. Per total Oracle a coborât de la 162.000 la 141.000 de angajați într-un singur an (ca să finanțeze data centere AI, am mai scris).

Profitul de anul trecut nu apără pe nimeni anul viitor.

Sigur că Adobe nu va dispărea luna viitoare. Clonele ArtCraft pot muri la primul proces. O bună parte din ce se face la București e software enterprise, mult mai greu de clonat. Dar direcția rămâne clară. România și-a construit vreo 5% din PIB scriind cod pentru produsele altora.

Când codul devine ieftin, valoarea se mută în ce nu se poate copia: cunoașterea domeniului, relația cu clientul, datele, încrederea.

Dar pe măsură ce toate acestea se încarcă în programe AI și ajung material de antrenament pentru viitoarele modele, craca de sub picioarele multor companii se taie din ce în ce mai repede.

Ție ce ”șanț” îți apără ție jobul?