Înapoi la Blog

10 obiective pentru ministerul Inteligenței Artificiale

Am făcut o listă pentru viitorul ministru pe AI, dacă chiar vrea să rezolve ceva în cât timp o avea la dispoziție. Râdem, glumim, dar un astfel de minister e o oportunitate fenomenală de a adresa niște probleme majore în societate. Ca să nu fie doar un exercițiu de imagine, trebuie să știm ce să cerem. Așa că vă prezint lista mea de 10 obiective pentru primele 100 de zile de viață ale acestui minister.

15 octombrie 2026•5 min read
10 obiective pentru ministerul Inteligenței Artificiale

Am făcut o listă pentru viitorul ministru pe AI, dacă chiar vrea să rezolve ceva în cât timp o avea la dispoziție.

Râdem, glumim, dar un astfel de minister e o oportunitate fenomenală de a adresa niște probleme majore în societate. Ca să nu fie doar un exercițiu de imagine, trebuie să știm ce să cerem. Așa că vă prezint lista mea de 10 obiective pentru primele 100 de zile de viață ale acestui minister.

1. Un registru al impactului AI pe piața muncii.

În România nu numără absolut nimeni oamenii înlocuiți de AI. Un indicator trimestrial la INS și ANOFM, pe sectoare, plus un plan pentru back-office și outsourcing, primele profiluri expuse înlocuirii cu AI. Fără cifre, politica se face pe impresii.

2. Un registru public al AI-ului folosit de stat.

Azi nu știe nimeni ce sisteme AI rulează deja prin instituții, ce date primesc, pe unde ajung și ce decizii se iau pornind de la evaluări făcute de un algoritm. Olanda are un registru public cu vreo 1.450 de algoritmi de la peste 500 de instituții. Lecția lor: cât timp registrul e voluntar, jumătate din primării nu-l completează. La noi ar trebui să fie obligatoriu din prima zi.

3. Ghidul AI pentru școli, gata până în semestrul doi.

Avem foarte puține licee-pilot cu AI ca opțional și un ghid promis de minister pe care încă îl așteptăm (mult și bine). Între timp copiii folosesc AI-ul la teme fără nicio regulă și fără vreun exemplu de bune practici, iar miza e independența lor cognitivă.

4. O decizie publică despre gigafabrica AI de la Marea Neagră.

UE finanțează până la șapte AI Gigafactories, centre cu peste 100.000 de procesoare AI fiecare, iar termenul de aplicare e 12 noiembrie 2026. România a anunțat cu surle și trâmbițe Black Sea AI Gigafactory în 2025, apoi a lipsit de pe lista celor 18 state care au semnat acordul de cofinanțare. Pe listă sunt Ungaria, Polonia, Cehia și Croația. În prima săptămână: ori semnăm și punem banii, ori renunțăm și explicăm de ce. Eu aș prefera să fie salvat proiectul dacă se poate, pentru că este o ocazie excelentă ca România să fie pe harta europeană a AI-ului.

5. Legea de aplicare a AI Act-ului.

Trebuia să desemnăm autoritățile și regimul de sancțiuni până pe 2 august 2025. Da, anul trecut. ANCOM e în continuare „propusă”, dar până apare legea nimeni nu poate verifica sau amenda nimic. Momentan proiectul este în lucru la autorități.

6. AI literacy obligatoriu pentru funcționari, plus un regulament de folosire.

AI Act-ul cere din februarie 2025 ca instituțiile care folosesc AI să-și instruiască oamenii. Instruirea merge mână în mână cu reguli scrise: ce ai voie să pui într-un chatbot, ce rămâne în instituție, cine răspunde de rezultat. Ca să nu mai vedem consilieri care citesc la audiere răspunsuri de la ChatGPT.

7. Dreptul la propria imagine și voce.

Danemarca schimbă legea drepturilor de autor ca fiecare cetățean să aibă un drept asupra propriei fețe și voci. Deepfake-urile devin ilegale, cu excepții pentru satiră și parodie. La noi, Isărescu „recomandă” investiții pe Facebook de ani buni. Există un proiect de deepfakes blocat prin Parlament, criticat însă pentru strictețe și pedepsele cu închisoarea. Ministrul poate cere o variantă nouă, după modelul danez, care protejează oamenii fără să pedepsească satira.

8. Proveniența modelului, criteriu obligatoriu în achiziții.

Când statul cumpără un sistem cu AI, ar trebui să întrebe cine a antrenat modelul, sub ce licență și în ce jurisdicție, și să dea puncte pentru răspunsurile care se potrivesc cu valorile și parteneriatele strategice ale României.

9. O echipă internă de dezvoltare.

3-5 oameni la Secretariatul General al Guvernului care construiesc tool-uri open-source pentru instituții. Echipa britanică i.AI a făcut un tool care a analizat peste 50.000 de răspunsuri la o consultare publică în două ore, cu un cost de 240 de lire.

10. Un model românesc, open-weight, pentru servicii publice.

Antrenat local, cu date românești, disponibil gratuit pentru cercetători, instituții și publicul larg. Polonia a făcut deja asta cu PLLuM și îl integrează în aplicația de servicii publice mObywatel. Avem și unde să-l antrenăm: RO AI Factory ar trebui să pornească în 2027 (sau folosim alta europeană).

Ce aș evita în primele 100 de zile: orice consilier virtual, robot în ședința de guvern sau „ChatGPT românesc” anunțat fără cod, date și evaluări publice. Fără IONi sau alte experimente.

Majoritatea punctelor de mai sus costă foarte puțin. Cer mai ales voință politică și un om care citește rapoartele până la capăt (sau măcar newsletterul ”AI citit?”).

AI citit?

Tot ce contează în AI, într-un singur loc: ce s-a întâmplat, ce contează și ce poți ignora. O ediție pe săptămână, pe email.